Nichita stanescu
O MARE forţă
de iradiere asupra cîmpului literar românesc a avut şi încă o mai are,
cel puţin în teritoriul poeziei, opera şi personalitatea lui Nichita Stănescu;
cu el se împlinea visul
retezat al tinerilor scriitori interbelici care mărturiseau efortul
multiplicării, al expansiunii
eului în real: în realul literaturii, în planul estetic, adică, dar şi în cel social, al
lumii acesteia,
El a avut o infuenta marcanta într-un spaţiu literar jalonat de Tudor Arghezi,
Ion Barbu şi experienţele Avangardei poetice româneşti. poezia moderniste
interbelice, a cărei evoluţie fusese brutal întreruptă de intervenţia
evenimentelor istorice şi politice
Nichita Stănescu – poet contemporan, reprezentant al
generaţiei şaizeciste alături de Marin Sorescu si Ana Blandiana. Aparţine ca orientare estetica
neomodernismului şi este ilustrativ pt procesul de resurecţie a lirismului, prin care se
înţelege repunerea în drepturi a ceea ce este specific poeziei, anume
exprimarea liberă a intimităţii, a afectului, a sentimentelor personale. el a
contribuit la deplasarea accentului dinspre literatura angajată politic impusă de dictatura
comunistă înspre literatura a cărei singure mize este transmiterea unei emoţii
estetice
Poezia leoaica tanara, iubirea este publicata in 1964 in
volumul “O viziune a sentimentelor”, cel de-al 2lea volum al autorului.
Current
Literatura postbelică reprezintă o etapă cu rol decisiv în istoria literaturii
române. În perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial, după o
etapă proletcultistă
dominată de înlocuirea criteriului estetic cu cel ideologic în evaluarea
operelor literare, generaţia şaizecistă reprezintă un prim moment de autenticitate şi de ierarhizare
valorică şi estetică a producţiilor literare. Numele curentului exprimă,
cel puţin într-o primă fază, o reluare a unor teme, motive, convenţii, procedee
specifice modernismului, cristalizate într-o nouă sensibilitate. Leoaica
tanara, iubirea se incadreaza prin limbajul poetic poetul rafinează
expresia, creează jocuri de limbaj sau abstractizează concretul şi
concretizează abstractul, astfel încât poezia sa se adresează unui public
iniţiat, receptiv la experiment şi inovaţie., metaforele sunt duse pana la
non-sens, este prezenta ironia fina si ambiguitatea. se adresează unui public
elitist. expresivitatea limbajului poetic este evidentă prin analiza celor3
secvenţe, remarcându-se originalitatea imaginilor, intelectualizarea
expresiei, sugestia. Temele
cultivate în operele neomoderniste sunt: condiția omului, forța logos-ului,
moartea, iubirea, nostalgia după optimismul tinereții, reflecția filozofică.
Poeții neomoderniști adoptă o atitudine ludică, ironică sau chiar parodică
Specie:
arta poetica erotica, este un concept operational prin care autorul isi exprima
propriile convingeri despre arta literara. o arta poetica neomoderna specifica
primei etape de creatie, caracterizand un eu liric vitalist, in care iubiera
este sentimentul dominant revitalizator atat pentru fiinta sa cat si pentru
poezie.
Titlul
poeziei Leoaica tanara, iubirea, de Nichita Stanescu este o metafora coalescenta (in care sunt
prezenti ambii termeni) apozitiva, prin care iubirea ("un sentiment")
este definita printr-o imagine vizuala ("o viziune"). Pornind de la
aceasta metafora centrala, poezia se constituie ca o alegorie a primei iubiri
care patrunde navalnic in sufletul tanarului indragostit. Simbolul leoaicei
tinere a fost interpretat si ca ipostaza a combustiei creatoare, actul cunoasterii implicand
notiunea de sacrificiu ("m-a muscat leoaica, azi, de fata").
Tema:Fiind
o arta poetica, tema o reprezinta viziunea asupra universlui metamorfozat prin iubire. Tema
dezvolta un camp semnatic specific in care fiinta indragostitului se refugiaza
intr-un univers in schimbare odata cu el.
Structura,
insasi autorul se pronunta asupra divizarii poeziei in 3 secvente,
corespunzatoare celor 3 strofe.
Tip de
lirism: subiectiv- expunereea directa prin intermediul monologului
Prima secventa prezinta in maniera metaforica momentele
indragostirii propriu zise, ca o intalnire neasteptata cu toate ca iubirea
preexista in stare latent in sufletul uman. Daca ar fi sa tratam poezia ca o
arta poetica, atunci prima secventa se asociaza cu intalnirea inpiratiei de
catre autor. Cea de-a 2a secventa, un tablou cosmologic ce sugereaza trecerea intr-o
alta stare a existentei, totul in jur se transforma sub influenta dinamizatoare
iubirii sau a inspiratiei. Ultima secventa ilustreaza faptul ca fiinta umana nu
se mai recunoste dupa intalnirea cu iubirea, metamorfoza dupa trairea iubirii
este irversibila, transformarile sufletesti se manifesta in plan fizic. Finalul
poeziei evidentiaza idea potrivit careia iubirea proicteaza omul in eternitate,
precizia temporala amintita mai deveme este inlocuita cu abolirea timpului.
Simturile sunt acutizate sau atrofiate sub fluxul energetic al iubirii, fiinta
indragostita (eul poetic) se repozitioneaza in spatiu("natura se facu un cerc, de-a dura... ca o strangere
de ape") si in timp ) " inc-o vreme si-nca-o vreme..." ).
In acest sens, al experientei, iubirea, simtita ca o
devorare trupeasca, poate insemna o inaltare spirituala ca aport cognitiv
(etapa a cunoasterii de sine). "Miscarile viclene", ca o constatare
ulterioara, par sa argumenteze ca, dupa trecerea "febrei" erotice
adolescentine, urmeaza sentimentul unei pierderi iremediabile ("desert in
stralucire"), iar efuziunea (fericirea, beatitudinea simturilor) a fost
inselatoare. Cuvantul " viclene " este o amara remarca a tanarului
care a pierdut iubirea pura cea intaie, ramanand o vreme cu ecourile nostalgice
si usor ironice ale acesteia.
Niveluri:Sursele
expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel a limbajului
poetic, timpurile verbale prezinta evolutia iubirii, la nivel lexical se
observa asocieri din emisfere incompatibile (a vanatorii, a corpului),
ambiguitatea este create de metafore insolit.
Poezia este o viziune poetica a universului pulsatoriu si in
expansiune, perceput prin simturi omenesti apparent autonome (vedere, auz)
universal este rotund, symbol al perfectiunii, iubirea cauzeaza metamorfoze
insolite, asemanator celor din eminescu.
Prozodie:La
nivel prozodic, se regaseste tehnica ingambamentului ce consta in continuarea
ideii poetice in versul urmator si cele 3 strofe neregulate.
VIZIUNEA
DESPRE LUME: Ambiguitatea şi stranietatea viziunii lui NS despre
univers constau în faptul că poezia nu
mai tratează realul in mod descriptiv, ci îl deformează după legile propriei
subiectivitaţi. Dacă poezia romanticilor reprezenta un refugiu din societatea
contemporană cu care geniul se afla într-o puternică antiteză, dacă
expresioniştii căutau în poezie o modalitate de întoarcere la mituri şi valori
tradiţionale, poezia acestui autor este exclusiv gratuită, reflectând jocul pur
al fanteziei şi al limbajului.
Concluzie:
Este considerata o capodopera a liricii erotice romanesti, individualizandu-se
prin transparenta
imaginilor si proiectia cosmica, prin originalitatea metaforelor si
simetria compozitiei. Se creaza un univers original in poezie in care
abstractul ia forma concreta, iar legatura dintre abstract si concret se
realizeaza bivalent.
In opinia
mea, poezia este o
romanta cantabile a iubirii, care capata puteri demiurgice asupra
sensibilitatii eului poetic, inaltandu-l in centrul lumii care la randul ei se
reordoneaza sub forta miraculoasa a celui mai uman seniment. Stanescu nu mai
este un poet al marilor elanuri, nu mai reprezinta niste sentimente cosmice, el
nu mai simte ci vede sentimentele. Iubirea, tema universala a lasat si
teritorii neexplorate, pe care Nichita Stanescu le-a cercetat remarcandu-se
prin originalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu