Eseu/Comentariu Tema si viziunea despe lume-In gradina Ghetsimani, Vasile Voiculescu

In gradina ghetsimani

In perioada interbelica, in poezia romaneasca au existat doua curente: modernismul (Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu) si traditionalismul (Vasile Voiculescu, Ion Pillat).

Traditionalismul cuprinde totalitatea tendintelor literare conservatoare din perioada interbelica,ce-si propun sa apere romanismul, specificul national, ortodoxismul, viata autohtona in elementele ei perene(stabile), tendinte grupate in jurul revistei Gandirea, “Samanatorul” si “Viata romaneasca” In sens larg, presupune o atasare fata de valorile traditiei, de specificul national si o respingere a tot ce este inovator\nou. In sens restrans este un curent literar aparut in prima parte a secolului al XX-lea care se orienteaza catre folclor, civilizatie rurala, etnic si etnografic.Traditionalistii resping cultura civilizatiei urbane (moderne), conserva interesul pentru valorile nationale si continua  demersul celor de la Dacia literara si al junimistilor, dar intr-o maniera radicala. Traditia nu este asumata si continuata firesc, ci inteleasa ca o suma de valori expuse pericolului alterarii si degradarii venite din partea culturii occidentale , mai ales a celei franceze adoptate în procesul de făurire a statului român modern;

 Trecutul este idealizat si convertit in mit, mai ales cel de factura rurala, ajungandu-se la un neoromantism desuet, in aceeasi perioada cu ascensiunea avangardei. De altfel, modernismul si traditionalismul sunt doua miscari ce-si fundamenteaza doctrina pe negarea reciproca a ideilor, ambele ajungand la exagerari si extremism.

In gradina ghetsimani a aparut in anul  1921 ca parte a volumului “parga” poet autentic religios isi construieste universal poetic specific, inclusive prin accentuarea caracterului ortodoxal al liricii. Ortodoxismul acestei poezii este anterior afirmarii ortodoxismului gandirist. Asupa caruia a insistat nechifor crainic in revista gandirea.

Specie:Poem iconografic “in gradina ghetsimani”, poem lucrare ce include personaje memorabile in momente decisive, presupune solemnitate, se inspira din motivul biblic al Rugaciunii lui iisus pe muntele maslinilor, dupa cina cea de taina. Poetul pastreaza zbuciumul interior din relatarea biblica, insa muta accentul dinspre component divina spre omenescul suferintei.

Titlu:ca element de paratextualitate, constituie o cheie in descifrarea mesajului poetic (cu rolul de anticipare a temei si ideilor poetice centrale).stabileste coordonatele locale ale evenimentului numind un topos biblic, anunta tema biblica si directioneaza asteptarile cititorului spre o poezie religioasa. Insa, pe langa fixarea unui cadru fizic al rugaciunii, denumeste un spatiu sacru cu semnificatie in plan spiritual:locul purificarii lui iisus de patimi, prin virtuti.Ghetsimani din ebraica semnifica locul unde se strivesc maslinii, in timp ce gradina este un spatiu propice meditatiei si rugaciunii.

Tema: este una predilecta in cadrul liricii religioase, si anume suferinta lui Iisus, reliefata prin reinterpretarea unei scene biblice ai anume rugaciunea de pe muntele maslinilor. Dintre motivele lirice ce sustin tema se remarca aparitia cu precadere a elementelor cu valoare metaforica. Astfel furtuna se asociaza laturii divine, in timp ce paharul sau cupa se identifica in plan symbolic cu rolul predestinate lui iisus de dumnezeu tata.

Tipul de lirism:fiind o poezie de inspiratie religioasa(iconografica), apartine lirismului obiectiv, prin absenta marcilor gramaticale ale prezentei eului lyric, dar gradarea intensitatii suferintei este marcata prin punctele de suspensie si propozitia exclamativa. Discursul lyric este structurat sub forma unui monolog in care marcile eului lyric sunt absente, fapt ce demonstreaza caracterul obiectiv.

Structura: compositional poezia este alcatuita din 4 strofe cu caracter descriptive, primele 3 strofe surprind planul subiectiv, adica starea sufleteasca a lui iisus, iar ultima amplifica suferinta, care se rasfrange asupra planului exterior al naturii. Se pot observa delimitarea in secvente ce marcheaza cresterea in intensitate a zbuciumului.

Motivul este preluat din "Sfanta Evanghelie dupa Luca" (22, 40-46). Pastrand majoritatea detaliilor din textul biblic, Voiculescu resemnifica insa substanta motivului in functie de mesajul pe care isi propune sa-l transmita. Ideea poetica in-formeaza materia textului sacru, imbogatindu-i estetic finalitatea - imboldul catre transcederea limitelor. Textul poetic devine astfel un spatiu al comunicarilor esentiale. Lupta lui Isus cu propriu-i destin, mantuirea intregii firi prin preluarea tuturor pacatelor - crucificarea fiind suprema patimire -, ofera poetului imaginea perfecta in care va proiecta drama conditiei umane.. Amplificarea ezitarii lui Isus in fata "infamei bauturi", metafora a totalitatii pacatelor, are alta motivatie, una de ordin estetic. Cu car ispita renuntarii este mai mare, cu atat depasirea ei este mai impresionanta.
Drama lui iisus este proiectata intr-un spatiu mitic prin verbele la imperfect “nu primea” “se impotrivea” “curgea” ce marcheaza latura umana marcata de lupta cu un destin inspaimantator”. Epitetul metaphoric “sudori de sange” si comparatia “chipu-I alb ca varul” sugereaza suferinta asociata cu dimensiunea umana. Discursul compune o imagine iconica, tragismul ilustrat de inchiderea spiritului divin in trupul limitat. Ideea descrierii chinului este amplificata prin gestul ingenuncherii

Cea de-a 2a secventa dezvolta semnificatia zbuciumului, potentand drama fiinitei christice. semnificatiA paharului prezenta inca in prima strofa, se dezvolta prin termenii “cupa” si “bautura” prin care se ilustreaza motivul jertfei ce are menirea de a adduce izbavirea de pacate. Hiperbola “si-o sete uriasa sta sufletul sa-I rupa” exprima o constientizare a propriului drum, necesitatea de a actiona conform celor stabilite.

Nivel morfosintactic: vb la timp imperfect exprima valoarea durative a actiunilor. Apar adjective cu rol de superlative absolut “amarnica” “grozava” “groaznic” confera un plus de expresivitate.

La nivel lexico-semantic se pot observa prezenta unor regionalisme si expresii populare, de aici rezulta cultul trecutului prin valorificarea limbajului arhaic.

Prozodie: versurile sunt grupate in 4 catrene, cu rima incrucisata, cu o masura a versurilor egala (14 silabe). Ritmul poeziei este iambic. Prozodia poeziei se subscribe complet traditionalismului, respectand o compozitie riguroasa, ce se subscribe canoanelor. Gravitatea tonului, solemnitatea lui dureroasa introduc idea de desfasurare adanca si stapanita a sentimentelor.

 Nivel stylistic este present puternicul imagism prin cultivarea epitetului, inversiunii, metaforelor-simbol si a oximoronului.

Concluzie: in gradina ghetsimani este traditionalista, prin apelul la sursa de inspiratie religioasa, contextualizata in spiritualitatea romaneasca. Dincolo de tema, traditionalismul textului este sutinut si de lexical poetic cu numeroase arhaisme suggestive si de versificatia canonica, evitandu-se innoirile prozodice promovate de modernisti.

In opinia mea Esenta atitudinii lirice a lui v voiculescu rezulta din credinta in posibiliatea rascumpararii finite umane. Din poezie se desprinde indemnul la meditatii asupra tragicei conditii umane. Lupta cu moartea depaseste limitele unei drame omenesti, ea reprezinta allegoric esenta eternului conflict dintre suflet si trup, dintre spirit si mateie.

Eseu/Comentariu Tema si viziunea despe lume-Plumb, George Bacovia

Plumb

Simbolismul apare la sfarsitul sec XIX in Franta ca produsul acelui mal de siècle, apare ca reactie impotriva retorismului romantic si impersonalitatii parnasiene. Curentul este teoretizat in articolul “le symbolism” publicat in revista “Figaro literaire” de catre Jean Moreas. Simbolismul romanesc a aparut concomitant cu cel European, datorita lui Alexandru Macedonski.

În evoluţia simbolismului românesc, poezia lui George Bacovia marchează etapa simbolismului autentic. Ea conţine ultimele reverberaţii ale eminescianismului  şi deschide perspectiva modernismului. La Bacovia, poezia încetează să reprezinte obiectele; ea este expresia unei percepţii inverse, de la psihic spre obiect, a unei percepţii torturate, deformate. Poezia se transformă astfel într-o stenogramă a imaginarului.

Poezia Plumb apare in 1916 si dă titlul unui ciclu din creaţia lui George Bacovia şi ar putea foarte bine să dea titlu întregii creaţii bacoviene

Curent: Volumul întreg poate fi socotit ca un act de aderenţă la simbolism prin tematică, motive, limbaj,retorica bazata pe simboluri, sugestie, muzicalitate dar şi ca o depăşire a acestuia prin absolutul trăirii tragice, semn al expresionismului. Despre apartenenta la un anumit current G. bacovia afirma “nu-mi place traditionalismul,dar nici pentru modernisti nu am laude, cat priveste despre mine, am fost si raman un poet al decadentei, citesc de toate dar nu admir pe nimeni”

Specie: plumb este o elegie, adica exprima sentimentul de tristete si spaima de moarte, realizata ca un monolog liric.

Titlu: metaforă – simbol care poate fi interpretată în mai multe sensuri. Astfel, plumbul, prin greutatea lui specifică mare, poate sugera apăsarea sufletească; prin culoarea lui cenuşiu închis  poate sugera monotonia şi plictisul, mediul meschin, Plumbul metalic obținut din cuptoare, proapăt tăiat, are o culoare albăstruie, dar se pătează imediat cum este expus la aer, căpătând o culoare griulie, mată. Când este topit capătă un luciu strălucitor, cromargintiu cu false străluciri de-o clipă, acoperite repede de proza grea, diurnă, aşa cum strălucirea unei zgârieturi în inertul metal se oxidează, recăpătându-şi culoarea banală, dezolantă, urâtă; chiar sonoritatea înăbuşită, contrasă într-o silabă – a cărei singură vocală este “u”- lasă impresia de cădere grea, fără ecou. Titlul poeziei este unul interior, simbolic. Repetarea de şapte ori a cuvântului plumb (de şase ori ca determinant) dă sugestia înlocuirii substanţei universului, trecerea lumii din organic în mineral, încremenirea în captivitatea morţii. Insasi autorul a afirmat ca plumbul imprima o apasare existentiala, culoarea plumbului ars este galben-coresunde cu starea sufleteasca a acelui moment, galbenul fiind culoarea depresiei din punctual lui de vedere.,

Tema:conditia poetului izolat intr-o societate lipsita de aspiratii si artificiala intr-un mediu neprielnic si ostil. Tema poeziei este si thanatosul (moartea). Eul poetic, minat de ideea morţii, se coboară în infern şi rămâne prizonierul propriei sale proiecţii. Elementul care generează şi susţine starea eului poetic este plumbul

Timpul si spatial nu este precizat-insa domina atmosfera de nocturn., cadrul natural este trist si dezolant, in lirica bacoviana ploaia si ninsoarea au rezonante in sufletul omului, aducand nevroza si frig launtric.

compozitia:poezia este alcatuita pe principiul simetriei, din doua catrene succinte construite in baza cuvantului “plumb”, repetat de 6 ori in pozitii simetrice, paralelismul sintactic fiind in stransa legatura cu tehnica simbolista a repetitiilor, doua strofe ce se constituie fiecare in cate o secventa poetica. Prima secvenţă schiţează spaţiile thanatosului, iar cea de a doua definitivează viziunea accentuând asupra unui eu liric captiv în cenuşiu, pentru care sentimentele au încremenit în moarte

In 1a strofa este descrisa lumea exterioara prin termini lexico-semantici (paradigm a mortii) ai mortii; se contureaza un cadru apasator, sufocant si izolat. Spaţiile închiderii sunt sicriele şi cavoul. Ele semnifică moartea şi captivitatea, sunt forme ultime ale acesteia din urmă şi de aceea dorinţa evadării este superfluă

In a 2a strofa plumbul cuprinde si lumea interioara, tragicul existential este generat de moartea iubirii.  Amorul de plumb este semnul conceptualizării, de unde dispariţia sentimentului. Întoarcerea spre apus a amorului de plumb subliniază că este vorba de somnul morţii. Aripile de plumb ale amorului semnifică zborul întors, căderea în infern Există doar o palidă şi gratuită tentativă de a scăpa (“am început să-l strig”),  care rămâne însă fără răspuns pentru că tăcerea este fatalitatea mineralului. Elementele naturii primordial sunt frigul si vantul, care produc disolutia materiei. Starea de solitudine a eului liric e sugerata de repetarea sintagmei “stam singur”, care alaturi de celelalte simboluri, accentueaza senzatia de pustietate sufleteasca.

Tip de lirism:Poezia poate fi clasificata ca un lirism-subiectiv,dpdv al tipologiei substantei lirice. Apare exprimarea directa a sentimentelor, prezenta marcilor subiectivitatii:pers 1 singular a verbelor “stam”, am inceput sa strig”,persoana 1 sing dedusa din adjectival posesiv “meu”.

Structura: analiză de tip structuralist ar putea pune în evidenţă că la toate nivelurile limbajului poetic există elemente cu funcţie de sugestie

La nivel fonetic, frecvenţa lui “â” şi a lui “u” imprimă versurilor sonorităţi lugubre, monotone, întrerupte doar de stridenţa exasperată a lui “ţ” şi “i” (scârţâiau, strig, frig).

La nivel lexico-semantic, paradigma morţii este evidentă: sicriele, funerar vestmânt, cavou, coroanele, mort.

La nivel morfologic şi sintactic, preponderenţa substantivelor sugerează stagnarea, moartea, captivitatea, impresie accentuată şi de trăsătura semantică a verbelor (de stare): dormeau, stam, era – utilizate la un timp durativ: imperfectul indicativului. Coordonarea copulativă prin “şi” exprimă acumularea elementelor unui univers mineralizat, eternizat în plumb. Acest tip de coordonare dă versurilor sacadare, simetrie, ceea ce întăreşte impresia de monotonie obsedantă.

Prozodie: Tonul elegiac al poeziei este dat şi de metrica ei. Predominant este iambul alternand cu amfibrahul, care imprimă versurilor o melodie stranie, interiorizată, obsedantă.are o constructive riguroasa, care sugereaza prezenta mortii, prin inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de 10 silabe.

Imaginar poetic: uzeaza de numeroase figure de stil, de sunet, de constructive, semantice: aliteratia, repetitii, parallelism sintactic,personificari, epitete. Insistenta asupra epitetului “de plumb” are multiple sugestii, insistand asupra existentei anoste, lipsita de transcendenta sau de posibilitatea inaltarii.

Nivel stylistic:se remarca prezenta simbolului central “plumb”, asociat metaforelor-“flori de plumb”, “coronae de plumb” –si expresivitatea epitetului foarme intors amorul mu de plumb”

Mircea scarlet considera termenul “bacovianism”cel mai potrivit pentru circumscrierea universului profund original, creat de autor.

Concluzie: Poezia care dă titlul primului volum al lui Bacovia defineşte un spirit modern, releva caracterul inadaptabil prin excelenţă, prizonier al crizei de identitate, perceputa ca un vid interior. Lirica lui poate fi catalogata ca fiind monocroma redusa la o singura tema-moartea

In opinia mea, autorul a reusit sa redea conditia omului modern prin utilizarea tehnicilor simboliste, a reusit proiectare singuratatii fiintei umane pe un fundal cosmic. Nelinistea pe care o astfel de poezie o poate concepe se afla dincolo de cuvinte.

Eseu/Comentariu tema si viziunea despre lume-Riga crypto si Lapona Enigel, Ion Barbu

Riga Crypto si lapona Enigel

In perioada interbelica, in poezia romaneasca au existat doua curente: modernismul (Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu) si traditionalismul (Vasile Voiculescu, Ion Pillat).

Modernismul are la baza „Teoria Sincronismului”, lansata de Eugen Lovinescu, si porneste de la necesitatea aducerii poeziei romanesti la nivelul celei europene. Acest curent aduce o serie de inovatii precum aria tematica filosofica (conditia umana, creatia, trecerea timpului, cunoasterea),  ambiguitatea limbajului, prezenta metaforei-cheie, iar versificatia traditionala este abandonata in favoarea ingambamentului, versului alb sau versului liber, organizare astrofica si masura variabila

Alaturi de T. Arghezi, L. Blaga, Ion barbu  da conceptului de poezie noi valori, impunand o viziune poetica originala. Fiind matematician, barbu recunoaste ca pentru el poezia e prelungirea domeniului divin al geometriei.

Opera poetica a lui Ion Barbu reprezinta, intr-un fel, o diagrama a trecerii liricii romanesti de la romantism la modernism. Astfel, perioada parnasiana corespunde unui moment de plenitudine (dezvoltare completa) al decadentismului (caracterizată prin cultivarea artificialului, a rafinamentului    

estet și a morbidului excesiv )postromantic, in timp ce etapa baladesca si cea ermetica se inscriu in linia unui modernism programatic.

 Poezia Riga Crypto si lapona Enigel face parte din etapa baladica si orientala, etapa caracterizata prin atractia spre spatiul policrom, eterogen al Orientului si prin aspectul baladesc al expunerii lirice. Poezia a aparut mai intai in Revista romana, nr. 1/1924, iar apoi in volumul Joc secund, din 1930.

Curent literar:Poezia este subsumabila modernismului interbelic prin:intelectualizarea emotiei, imaginar poetic inedit,ambiguitatea si reflexivitatea limbajului.

Specie:Subintitulata “balada” este specie epica in versuri care prezinta o intamplare neobisnuita la care participa personaje care impresioneaza, care devin memorabile. Orice balada impleteste epicul cu liricul si dramaticul si presupune solemnitate, poezia se realizeaza in viziunea moderna ca un amplu poem de cunoastere si poem alegoric, fiind o poveste de iubire in lumea vegetala.

Titlul: este unul exterior, (simbolic, căci vorbeşte despre incompatibilitate, despre termenii unui sistem polarizat). Titlul deschide un orizont de aşteptare prefigurând imaginea unui cuplu asemenea celui din celebrele povesti de dragoste, de data asta membrii cuplului sunt antagonici (regnuri diferite), Crypto inseamna cel tainuit, iar Enigel, nume cu o sonoritate Nordica trimite la cuvantul “inger”

Tema:iubirea ca modalitate de cunoastere a sensurilor lumii. Riga Crypto…este o poezie de cunoaştere, pe deplin caracteristică esteticii barbiene, care imaginează, dincolo de lucruri, Ideea. Două lumi încearcă să comunice şi să se împlinească. Încercarea este dramatică. Cineva trebuie să plătească tentaţia de a depăşi incompatibilitatea.

Timpul si spatiu: Timpul este proiectat în trecut, în illo tempore (timp mitic), prin invocarea “menestrelului” – apariţie de ev mediu – şi prin folosirea imperfectului – timp al evocării.

compozitie Modalitatea structurarii substantei lirice e aceea a „povestirii in rama”. Exista 2 parti, fiecare povestind cate o nunta, una consumata intr-un mediu ipotetic (prolog),unde  „Menestrelul” pune in scena o „poveste” cu iz alegoric si fantastic, a unei „nuntiri” imposibile. Invocatiile adresate menestrelului ne introduc intr-o lume de vechime si ceremonial ancestral, iar cantecul sau „larg” reactualizeaza „povestea” in cod estetic, „la spartul nuntii” si intr-un spatiul al recluziunii si tihnei.
Partea a 2-a este realizata din mai multe tablouri poetice.

In expozitiune sunt prezentate antitetic portretele si locurile natale al protagonistilor, iar deosebirea dintre ei genereaza intriga. Dialogul lor are loc in spatial oniric(vis)deoarece in spatial comun nu isi pot depasi conditiile, ca in luceafar, Ryga rosteste descantecul-chemare de 3 ori, iar lapona il respinge. Finalul este trist, riga se transforma intr-o ciuperca otravitoare, obligat sa nunteasca cu ipostaze degradate ale propriului regn Lauru-l balaurul si Masalarita –mireasa, incercarea fiintei inferioare de a-si depasi limitele este pedepsita cu nebunia.
 Masculinul e asezat de poet sub semnul demonicului si al stagnarii. El este stapanul lumii vegetale, derizorii si imunde. Crypto apartine mai mult increatului, naturilor embrionare, pare blestemat, e in afara ciclului vietii, refuza perpetuarea si nu infloreste. Riga Crypto e o fiinta ce se complace (multumeste) la inchistare(separarea de mediul inconjurator) si abulie (lipsa vointei), ce refuza sa iasa din cercul stramt al unei deveniri tautologice (repetarea inutila a aceeasi idei) si care, dimpotriva, poarta in sine toxinele intunericului si ale umezelii – „Des cercetat de padureti/ In pat de rau si-n huma unsa,/ Imparatea peste bureti/ Crai Crypto, inima ascunsa.// La vecinic tron, de roua parca!/ - Dar printre ei barfeau buretii/ De-o vrajitoare manatarca,/ De la fantana tineretii.// Si rai ghioci si toporasi/ Din gropi ieseau sa-l ocarasca,/ Sterp il faceau si naravas,/ Ca nu voia sa infloreasca”.
   Elementul feminin e, spre deosebire de Luceafarul eminescian, pus sub emblema solaritatii si a aspiratiei spre spiritualitate. Pornita de la pol, din tinuturile gheturilor vesnice-frigul tinuturilor polare,perfectiunea geometrica a apei cristalizate configureaza treapta ratiunii pure, lapona Enigel parcurge treptele unei deveniri initiatice, ale unui drum sacrificial spre cunoastere. Pendularea ei în spaţiul geografic este un proces de transhumanţă, o înscriere într-un ritm repetabil de existenţă: “De la iernat la păşunat,/ În noul an să-şi ducă renii,/ Prin aer ud, tot mai la sud,/ Ea poposi pe muşchiul crud/ La Crypto, mirele poienii.” In acest traseu al implinirii de sine, lapona trece si prin taramul de umbra si racoare al regelui Crypto, care o ademeneste in universul sau de stagnare si refuz al implinirii, al rodului. Invocatiile lui riga au rezonante folclorice si valente incantatorii; ele o imbie pe lapona la somn si racoare, la un regim al vegetarii si al incremenirii in tiparele fiintei. Popasul in tinutul rigai este o proba. Exista 3 etape ale initieri:cercul Venerii (iubirea/fiinta instinctuala-Crypto) care reduce omul la ipostaza finite instinctive, cercul lui Mercur (cunoasterea rationala-Enigel)dorinta de cunoasterea a absolutului denota faptul ca enigel se afla in acest cerc; Soare (cunoasterea absoluta)ritualul initierii este finalizat.

Enigel şi Crypto sunt exponentii unui sistem polarizat, în care contrariile se atrag, dar întâlnirea este imposibilă.

Tipul de lirism: conform clasificari lui tudor vianu, se inscribe in Lirismul narativ/ al rolurilor, cand sentimentele sunt asumate, jucate de alte masti, ca marci lexico-gramaticale, amintim folosirea dialogului, naratiunii, alternanta persoana a II-a sau a III-a. Poetul se exprima alegoric sub forma altei psihologii.

Prozodie:Textul respectă canoanele prozodiei clasice prin unitatea de ritm, rimă şi măsură care îi conferă o muzicalitate aparte. (catren,rima incrucisata, masura 8-9 s), dar pe parcurs se schimba sonoritatile in functie de mesaj.

Modalitatea de balada este realizata artistic prin fluenta versului de factura mai curand populara, incrustat de metafore,cu o mare intensitate de continut(“lama de blestem”,”suflet-fantana-n piept”)si prin insasi modalitatea desfasurarii mitice ca intr-un scenariu epico-dramatic de”mister”medieval.

Figuri de stil:sub raportul stilistic se poate observa ca In portrete sunt utilizate epitetul si antiteza. Dialogul dintre Crypto si lapona este construit pe baza antitezelor:spirit/materie,ratiune/instinct, soare/umbra,lumina/intuneric,somn/veghe Predomina limbajul incifrat,simbolurile si metaforele.

Viziunea: Poezia reprezinta,  o pura rasfrangere a lumii, in oglinda inefabila a versului, o negare a materialitatii. Lumea e un produs purificat de „geometrie”. La esentele ideale se accede prin tulburatoare simboluri, nu prin simple alegorii, ci prin „imagini ce exprima in acelasi timp ordinea in microcosmos si ordinea in macrocosmos

In concluzie:Poezia poate fi rezumata ca un “Luceafar intors” se releva rasturnarea cliseelor,astfel incat axa uman-feminin-comun devine superioara axei nonuman-masculin-regal.Accentul cade pe antagonismul slab-puternic, pe drama incompatibilitatii si pe legea nemiloasa a iubirii.

Poem al confruntarii a doua principii – demonic si solar –, Riga Crypto si lapona Enigel are o structura armonioasa, coerenta si e scris intr-un limbaj ce imbina sonoritati folclorice cu valente estetice ale cuvantului, de o incontestabila modernitate.

In opinia mea Riga Crypto şi lapona Enigel este una dintre cele mai reuşite balade alegorice  barbiene, impresionând prin fondul de idei, dar şi prin originalitatea limbajului, se poate observa implicatia asupra cunoasterii al autorului si spiritual sau de mathematician.