Eseu/Comentariu Tema si viziunea despre lume-Danila Prepeleac

Ion creanga a ramas intiparit in literatura romana ca unul dintre prozatorii notorii, se manifesta nu doar ca un confrate genial al povestilor populare, ci si ca un scriitor cult ce a observat atent realitatile lumii sale.Reprezentativ pentru spiritualitatea ancestrala romaneasca, alaturi de contemporanii sai, M.Eminescu, IL Caragiale si I.Slavici, defineste perioada marilor clasici. Operele sale capitale sunt scrierile memorealistice "amintiri din copilarie" la care se adauga basmul cult ce proiecteaza in fabulos lumea taraneasca intr-o maniera originala de exprimare.
Danila prepeleac este un basm cult,aparut la 1 martie 1876 in revista “convorbiri literare”.

Specie basmul este o specie narativa pluriepisodica,deliberat fantastica, implicand fabulosul, cu numeroase personaje purtatoare a unor valori simbolice, itruchipand binele si raul in diverse ipostazea..Pornind de la basmul folcloric, caracterizat de stereotipie, autorul reactualizeaza teme de circulatie universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni.Forma culta a speciei literare consta in reorganizarea elementelor populare sau completarea lor de catre un prozator cunoscut si consacrat, care imprima textului stilul personal de relatare.Tema generica este lupta intre bine si rau. Personajele indeplinesc, prin raport la protagonist, o serie de functii:antagonist,ajutoare, donatori, unele avand puteri supranaturale. Criticul literar G Calinescu defineste basmul ca oglindire a vietii reale in moduri fabuloase.

Autorul pastreaza tiparul narativ inovand la nivel fonetic, se pot observa asemenea elemente recognoscibile precum cifrele magice (3,7 si multipli acestora), obiectele magice, simboluri, clisee compozitionale iar fantasticul este antropomorfizat.

Bsmul Danila Prepeleac a aparut in revista “convorbiri literare”, la un an dup ace creanga s-a alipit Junimii.

Titlu: Danila prepeleac este personajul eponim, analizarea simbolico-semantica a celor doua nume implica valente metaforice si parabolice, incifrate in discursul epic al basmului. Substantivul propriu “Danila” este un augmentativ al numelui “Dan”, care are semnificatia de “cel daruit de Dumnezeu”. Se face o trimitere la implicarea predestinarii in evolutia personajului, drumul cunoasterii fiind asociat acestuia, Cognomenul “Prepeleac” ilustreaza nivelul sau in stratificarea sociala.el ilustreaza parabola transcedentarii imanentei prin traversarea drumului de la necunoastere la cunoastere. Astfel, numele personajului si, implicit, titlul operei definesc metafora existentei, vazuta ca ritual de spiritualizare a materiei prin parcurgerea unui drum initiatic spre gnoseologie (Teorie filozofică asupra capacității omului de a cunoaște realitatea și de a ajunge la adevăr; teoria cunoașterii)
tema: basmului este calatoria vazuta ca ritual de initiere pe parcursul confruntarii cu un antagonist, soldat cu metamorfozarea prostiei in istetime,de aici rezulta caracterul de buildungsroman. Tema confera o  structura antitetica, bazata intotdeauna pe lupta dintre bine si rau, pentru a sustine ordinea valorica a binelui, ceea ce impune de fapt o ordine etica.

Timp si spatiu Formula tipica a basmului specifica inceputului, “a fost odata ca niciodata”, este inlocuita de una particulara “era odata”, sintagma in care imperfectul verbului fiintarii “erau” sugereaza idéa de iterativitate (frecventa). Facand apel la un timp verbal al nararii, care devine echivalentul transpunerii in “illo tempore” si corelandu-l cu adverbul de timp “odata” si cu indicele localizarii actiunii “intr-un sat”, instantele narative sunt plasate intr-un vag existential prin perspectiva planului auctorial (al autorului).

Structura:Structura specifica basmului, lupta dintre bine si rau, este redata intr-o simbolizare a acestor concepte estetice in planul devenirii personajului: mintosenia invinge prostia. Basmul este constituit ca o parabola a devenirii umane prin demonstrarea evolutiei personajului. 

Actiunea se desfasoara linear, episoadele fiind legate prin inlantuire. Simetria incipit-final se creaza prin clisee compozitionale (formule tipice), conventii ce marcheaza intrarea si iesirea din fabulos.

 Perspectiva narativa Intamplarile sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, uneori subiectiv care intervine adesea prin comentarii, diminutive cu valori augmentative si paremiologisme (proverb si zicatori). Naratiunea la pers III alterneaza cu dialogul ce dramatizeaza actiunea si impune un ritm rapid, estompand epicul. Oralitatea stilului consta si dintr-o anume dispunere in fraza a cuvintelor, dupa o logica a zicerii si nu a scrierii, ceea ce creeaza o atmosfera de intimitate intre narator si narataor, dar si utilizarea onomatopeelor

In expozitiune sunt prezentate personajele prin tehnica elementului semnificativ si al detaliului, prin asociere cu conceptele morale de “bine” si de “rau”, specifice basmului. Fratele “cel mai mare era harnic , grijuliv si chiabur, pentru ca unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila, dar n-avea copii”, iar cel mic era “lenes, nechitit la minte, si nechibzuit la trebi s-apoi mai avea si o multime de copii”. Se creeaza un cadru al fortelor antinomice declansatoare ale intrigii oricarui subiect. Aceasta este marcata de o premisa a binelui, sfatul fratelui mare dat lui Danila de a-si schimba conditia, care va constitui determinismul evolutiei personajului. Astfel, Danila, posesor a doi boi, mostenire de la familia sa, “o pereche de boi dalbi (…) buni de iesit cu dansii in lume si de facut treaba”, porneste la targ, dupa indemnul fratelui sau mai mare pentru a-i vinde ca sa isi cumpere altii mai mici si un car.

Drumul cunoasterii parcurs de Danila are trei etape: etapa cunoasterii senzoriale sau empirice, redata prin motivul trocurilor dezavantajoase in care Danila din personajul comic devine victima, etapa cunoasterii intuitive, soldata cu deschiderea ochiului intuitiei  marcata de constatarea: “cand e minte nu-I ce vinde, cand e branza nu-I barbanta”, care devine esenta experientei sale de o viata si etapa cunoasterii gnoseologice asociata cu motivul probelor initiatice,  transpuse intr-o evolutie labirintica declansata de ispita de a pactiza cu diavolul.

In ultima etapa, se utilizeaza duplicitarea 3, cifra 6 care imbraca incarcatura simbolica malefica.

viziunea:Particularitatea viziunii autorului in acest basm consta in relativizarea perspectivei asupra notiunii de bine si de rau, simbolizate prin doua personaje care se situeaza mai mult in sfera realista decat in lumea fantastica. Ca si in viata reala, pare a spune naratorul, devenit complice al cititorului, limitele dintre cele doua notiuni antitetice se sterg adesea, provocandu-l pe omul obisnuit sa descopere complexitatea unei existente in care el insusi e un erou. Creanga nu cenzureaza comportamentul eroilor sai, s nici nu pedepseste, ci doar se amuza moralizand subtil. Din opereele lui Creanga se desprinde o intelepciune taraneasca asupra lumii, pe care o priveste on 2 forme:moral si ironic si din 2 perspective:real-fantastic

2 episoade relevante:

Erou schimba boii pe car, carul pe capra, capra pe gâsca si aceasta pe o punga goala. Dupa fiecare schimb dezavantajos, el nu se întoarce acasa, ci îsi continua drumul la târg, pentru a ilustra parca deplin acea logica anapoda care sta la baza trocului. Desi îi dovedeste prostia, scriitorul priveste cu îngaduinta faptele personajului sau.

Voind sa construiasca o manastire, eroul îsi atrage împotrivirea dracilor care îl mituiesc sa renunte la aceasta idee, apoi îl supun unor probe în urma carora el îsi dovedeste istetimea: fuga în jurul iazului, alergarea, trânta, chiuitul, aruncarea buzduganului, blestemul. Danila reuseste sa-i pacaleasca pe draci, câstigând banii. În acesta a doua parte, Creanga îsi reabiliteaza eroul: el pare un prost printre oameni, dar se dovedeste istet printre fiintele fabuloase malefice.

Concluzie: se poate observa modul in care Creanga ridica la grad de “fabulos” lumea reala, trecuta prin “oglindirea” spiritului sau creator. Exponent al poporului sau, Creanga intelege “sa sintetizeze, fara a altera ceea ce I s-a parut intru totul esential si autentic in traditia creatoare orala, Fara exceptie, toate operele sale capata contururi ale toposului social-taranesc, humulestean, etnic si accente nationale pregnante.

In opinia mea, Creanga pare un autor usor de discifrat din cauza tiparului popular, se observă o muncă temeinică asupra textului  are o construcţie estetică, prea puţin accentuată la creatorul popular prezentand initierea eroului ca niste trepte in cadrul ritualului initierii. Prostul are noroc