Eseu/Comentariu Tema si viziune despe lume-Nu te-ai priceput

Nu te-ai priceput

Publicata, initial, in revista "Tribuna", din Sibiu, in 1889 si inclusa in volumul "Balade si idile" (1893), sursa de inspiratie a constituit-o viata eterna a satului, topos in care instinctele sunt elementare, iar evolutia sentimentelor este ritualica asa cum este intreaga existenta taraneasca.

Current-Mircea Scarlat crede că George Coşbuc este „unul dintre cei mai tipici reprezentanţi ai convenţiei clasicizante”. Cu toate acestea, nu trebuie ignorate nici elementele romantice care structurează viziunea poetului, marcat cu deosebire de atracţia spre mit, folclor, civilizaţia arhaică a satului sau fascinat de trecutul istoric, circumscris din perspectiva eroismului. Conform criticii literare, pasionalitatea romantică, de tip eminescian, de pildă, este ritualizată aici, codificată în funcţie de normele eticii ţărăneşti.

Specie-Nu te-ai priceput se înscrie în categoria idilelor nu doar prin tonalitate ori prin tematică (sentimentul iubirii, modelat în accentul rafinat-robust al omului din popor), dar şi prin construcţia scenică. E vorba de monologul unei tinere ce adresează reproşuri flăcăului iubit pentru că „nu s-a priceput” să joace cu agerime „jocul” dragostei

Titlul, poeziei constituie un repros adresat flacaului din pricina caruia fata nu s-a putut incadra in cantul erotic uni­versal.

Titlul  este unul interior, reluat, la inceputul fiecareia dintre cele patru strofe ale poeziei, urmat, de fiecare data, de semnul exclamarii; in acest mod, autorul sugereaza regretul, deceptia si mahnirea fetei fata de neimplinirea destinului visat. De asemenea, titlul apare, ca o concluzie, la sfarsitul fiecarei strofe, dar este modi­ficat in final ("Mori flamand, nepriceput") ca o eticheta defini­tiva aplicata vinovatului.

Tema poeziei "Nu te-ai priceput" o constituie erosul vazut ca eveniment etern al vietii satului.

Compozitional, poezia "Nu te-ai priceput" este formata din patru strofe de cate unsprezece versuri, alcatuind un monolog pe care tanara pare a-l recita pe o scena. acumulare de argumente care constituie adevărate tratative diplomatice în sprijinul iubirii.

Timp si spatiu-Trebuie făcută precizarea că în această poezie sentimentul nu mai este modulat într-un cadru natural, într-un peisaj rustic (care nu este nici măcar sugerat ori bănuit). Scenariul erotic se interiorizează, el este reprezentat pe scena conştiinţei tinerei, capătă reflexe ale unei expresivităţi afective aparte.

Tip de lirism-obiectiv, Cosbuc nu exprima stari afective personale, ci se transpune in sufletul unei tinere dezamagite de feciorul pe care il iubea.

Concepţia fetei reflectă, în fond, codul erotic ţărănesc, conform căruia iniţiativa în ceremonialul iubirii trebuie să aparţină flăcăului, care trebuie să cunoască şi să conducă jocul dragostei cu îndemânare, agerime şi delicateţe. Găsim în glasul fetei asprime, toană, reproş, patos şi necaz, o gamă largă de reflexe afective ce sunt transmise de autor în monologul acesta în care fluxul verbal se desfăşoară energic, iar melodia versului se dinamizează, se destinde, se tensionează, în funcţie de sentimentele pe care le reflectă: „Nu te-ai priceput! / Singur tu nu mi-ai plăcut, / Că eu tot fugeam de tine?

Din monologul fetei reiese nepotrivirea dintre codurile ero­tice ale celor doi tineri: se pare ca feciorul ar fi iubit-o, dar s-a sfiit ("Tu-mi umbli sfios, Sorine"), sau i-a fost teama sa-i marturiseasca adevarul

(" Ti-am fost draga, stiu eu bine,

Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut").

Constransa de legile nescrise ale eticii taranesti, fata s-a limitat la cateva tentative de apropiere, asteptand zadarnic initiativele celui iubit.

Autorul intuieste, cu mare finete, starile sufletesti ale tinerei taranci: mahnirea ("Si plangeam de suparata"), durerea ("Si plangea durerea-n mine"), obida indelung resimtita ("Mi-a fost luni intregi manie"); sentimentul ca acel Sorin n-a inteles-o si ca i-a atribuit atitudini care n-o caracterizau, devine coplesitor.

Din aceasta pricina, monologul devine aproape o lamentatie, expresie a unui instinct erotic simplu si neconvertit, inscris in legile vietii.

Concluzie: "Nu te-ai priceput" este un discurs liric plin de ingenuitate despre modul ratarii unei povesti erotice prin nerespectarea regulilor nescrise ale ritualului iubirii.