Eseu/Comentariu Tema si viziunea despre lume-Alexandru Lapusneanu

Alexandru Lapusneanul

Costache Negruzzi a fost un mare om politic si scriitor roman din perioada pasoptista. Alexandru Lapusneanul este prima nuvela istorica din literatura romana, a fost publicata in primul numar al revistei Dacia literara, Iasi, 1840. Reprezinta cel mai prompt raspuns la imperativul formulat de M. Kogalniceanu(mentor pasoptist) in articolul-program „introductie” care este un program artistic de sorginte romantic, incurajand criticismul obiectiv, replierea pe elementul national, avand ca surse folclorul, istoria sau peisajele pitoresti autohtone. manifestul avea ca scop scoaterea din bezna ignorantei pe conationali.

Romantism-curent ce cultiva sentimentele si sensibilitate in defavoarea ratiunii si luciditatii.

Curent: “ Alexandru Lapusneanul” este o nuvela romantica prin specie( nuvela istorica este o specie preferata de romantici), prin tema( istoria este una dintre temele favorite ale romantismului), prin personajele exceptionale surprinse in situatii exceptionale, prin antiteza dintre personaje( antiteza inger-demon care sta la baza infatisarii relatiei dintre Ruxanda si Lapusneanul), contrastul din sanul aceluiasi personaj( Lapusneanul este un amalgam complex de calitati si defecte, insa si calitatile indubitabile sunt puse in slujba raului), culoarea epocii in descrieri cu valoare documentala, prin incercarea de evocare sub toate aspectele perioadei istorice in cauza. Elementele romantice se impletesc cu cele clasice echilibrul compositional, constructia simetrica, aspectul verosimil al faptelor, caracterul obiectiv al naratiunii. Interesul romanticilor pentru specificul national si culoarea locala deschide drumul observatiei realiste pin tehnica detaliului semnificativ,caracterul pictural al unor scene, revolta multimii.

Specie:Nuvela este specie a genului epic in proza, cu o constructie riguroasa, un fir narativ central ce urmareste evolutia unui personaj puternic individualizat, intriga concisa, conflict concentrat. De altfel diferenta esentiala dintre nuvela si povestire consta in faptul ca nuvela pune accent asupra personajului central, in vreme ce pentru povestire conteaza mai mult actiunea. Ca dimensiuni, nuvela se situeaza intre schita( care se centreaza tot asupra personajului, insa il urmareste doar intr-un moment semnificativ din viata lui) si roman.Personajele sunt relativ putine si graviteaza in jurul personajului central. Apare tendinta de obiectivitate prin atenuarea/eliminarea prezentei naratorului. Nuvela se poate clasifica tematic in nuvela istorica, fantastica sau psihologica.

Tema nuvelei este lupta pentru putere în epoca medievală. Evocarea artistică a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul fixate temporan intre(1564 – 1569) evidenţiază lupta pentru impunerea autorităţii domneşti şi consecinţele deţinerii puterii de un domn crud, tiran. Tema este sustinuta prin diferite secvente si citate regasite in cadrul nuvelei. Unul dintre cele mai sugestive citate este titlul primului capitor “Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!”. El este un raspuns pe care Lapusneanul il da soldei de boieri care ii cerusera sa se intoarca de unde a venit, fiindca norodul nu il vrea. Cu toate acestea, Lapusneanul este hotarat sa isi reia tronul si sa se razbune pe boierii tradatori.

Un alt citat sugestiv este titlul capitolului al doilea “Ai sa dai sama doamna!”, ce reprezinta avertismentul pe care vaduva unui boier il da doamnei Ruxandra pentru ca nu ia atitudine in fata crimelor sotului ei.

titlul este un substantive propriu care aduce in prim plan personalitatea puternica a personajului principal, ramas in istorie mai ales pentru cea de-a doua domnie a sa, considerate a fi o perioada extreme de sangeroasa.numele Alexandru este foarte vechi in onomastica greceasca, fiind asociat cu marii conducatori-Alexandru Mcaedon sau alexandru cel bun. In folcloru nostru numele Alexandru apare ca un termen de comparatie ideal in materie de vitejie, Cei care poarta acest nume au personalitati puternice, sunt ambitiosi si independentiArticularea numelui il singuralizeaza printre celelalte personaje, evidentiandu-i totodata si caracterul sau puternic

timp si spatiu:Actiunea este bine fixata in timp si spatiu,  precizate şi conferă verosimilitate si creeaza impresia veridicitatii naraţiunii  coordonatele spatio-temporale avand astfel rolul de a orienta cititorul. Evenimentele se desfasoara in Moldova, in a doua jumatate a secolului al-XVI-lea, prezentand intoarcerea lui Lapusneanul la tron, in a doua sa domnie. Primele trei capitol prezinta evenimente ce au loc imediat dupa intoarcerea lui la tron, iar ultimul rezuma evenimente intamplate patru ani mai tarziu, precum si secventa mortii domnitorului.Naraţiunea se desfăşoară cronologic, linear, prin înlănţuirea secvenţelor narative şi a episoadelor, particularitate narativă romantică.

Structura: Nuvela e impartita in patru capitole, echilibrate

 Echilibrul compoziţional este realizat prin organizarea textului narativ în patru capitole, care fixează momentele subiectului Relativ egale ca intindere, comparabile, deci, din acest punct de vedere, cu actele unei piese de teatru.

  Capitolele poartă câte un motto cu rol rezumativ, care constituie replici memorabile ale personajelor.Acestea tradeaza apetitul romanticilor pentru vorbele memorabile.

 Intamplarile sunt prezentate la persoana a treia, din perspectiva unui narrator obiectiv, sobru, detasat, care intervine totusi prin anumite marci ale subiectivitatii, precumm epitetele de caracterizare, “tiran”, “misel”, “curtezan”.perspectiva narativa este “din spate” Naratorul este omniscient, stie mai multe decat personajele sale si omnipresent, stapan absolut asupra evolutiei personajelor si a actiunii comportandu-se ca un regizor al textului. Vocea obiectiva a naratorului este dublata de consideratii care trimit spre un partizanat “auctorial”, cum ar fi aceea ca Lapusneanu lasa “o pata de sange in istoria moldovei”focalizarea este externa, accentual cazand pe desfasurarea evenimentelor.

În mod eronat, cititorii pot suprapune/ confunda persoana/ personalitatea istorică şipersonajul literar. Personajul ilustrează un tip uman, iar existenţa sa se datorează unei elaborări în conformitate cu viziunea autorului şi cu ideologia paşoptistă, spre deosebire de persoana/ personalitatea istorică a cărei existenţă este consemnată în cronici sau în lucrări ştiinţifice. De pildă, ca persoane, vornicul Motoc, postelnicul Veveriţă şi spătarul Spancioc fugiseră la Liov, în Polonia, şi nu mai trăiau în a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul; ca personaje, ele sunt prezente pentru a ilustra tipuri umane (boierul trădător şi linguşitor, 

Viziunea despre lume prezinta unitatea de conceptie a autorului asupra existentei, principalele sale ganduri despre lume, despre viata. Ea se concretizeaza prin tema, specificul secventelor narative, prin constructia personajelor. Costache Negruzzi este primul sciitor roman, care valorifica intr-o creatie literara cronicile moldovenesti “Letopisetul Tarii Moldoveii”, de Grigore Ureche si Miron Costin

Imaginar poetic Din punctul de vedere al mijloacelor artistice, pe Negruzzi îl caracterizează sobrietatea exprimării, laconismul şi precizia stilul lapidar se aseamana cu cel cronicaresc. Înregistrarea fără înflorituri a mişcărilor, a gesturilor, a detaliilor de comportament, concizia notării reprezintă primul mare succes al prozei noastre artistice. Culoarea de epocă este realizată nu numai prin descrieri, ci şi prin limbajul cu elemente din cronici (arhaisme lexicale, dar şi construcţii sintactice arhaice). În mod surprinzător, apar şi expresii neologice prin care autorul introduce perspectiva şi planul său moral, intervenind înăuntrul ficţiunii, orientând-o pe alocuri.

Concluzie: Nuvela imbina armonios elemente romantice (predominante), clasice si realiste. Aceasta lucrare este o capodopera, cu atat mai mult ca este prima de acest fel din literatura noastra. Calinescu a evidentiat valoarea ei estetica afirmand ca daca ar fi avut  in sprijin o limba de circulatie universala, ar fi fost la fel de celebra ca Hamlet. A reprezentat un model pentru scrierile  in proza cu caracter istoric de mai tarziu, precum nuvelele Doamna Chiajna si Mihnea-Voda cel Rau de Odobescu. Coexistenta trasaturilor romantic cu cele clasice este reprezentativa pentru perioada pasoptista.  

In opinia mea, nuvela Alexandru Lapusneanul se dovedeste prin complexitatea formala, dar mai ales cea ideatica a fi una dintre operele de o valoare inestimabila in literature romana. Coexistenta elementelor romantic si clasice intr-o opera liteara este o prima trasatura a perioadei pasoptiste. Astfel, prin impletirea armonioasa a celor doua stiluri, prin echilibrul compositional, prin constructia riguroasa, aspectul verosimil, credibil al faptelor, nuvela Alexandru Lapusneanul reuseste sa ilustreze principalele trasaturi ale ideologiei pasoptiste. Autorula reusit reliefarea atat al colortului epocii cat si al personajului central.