Eseu/Comentariu Tema si viziune despe lume-Nu te-ai priceput

Nu te-ai priceput

Publicata, initial, in revista "Tribuna", din Sibiu, in 1889 si inclusa in volumul "Balade si idile" (1893), sursa de inspiratie a constituit-o viata eterna a satului, topos in care instinctele sunt elementare, iar evolutia sentimentelor este ritualica asa cum este intreaga existenta taraneasca.

Current-Mircea Scarlat crede că George Coşbuc este „unul dintre cei mai tipici reprezentanţi ai convenţiei clasicizante”. Cu toate acestea, nu trebuie ignorate nici elementele romantice care structurează viziunea poetului, marcat cu deosebire de atracţia spre mit, folclor, civilizaţia arhaică a satului sau fascinat de trecutul istoric, circumscris din perspectiva eroismului. Conform criticii literare, pasionalitatea romantică, de tip eminescian, de pildă, este ritualizată aici, codificată în funcţie de normele eticii ţărăneşti.

Specie-Nu te-ai priceput se înscrie în categoria idilelor nu doar prin tonalitate ori prin tematică (sentimentul iubirii, modelat în accentul rafinat-robust al omului din popor), dar şi prin construcţia scenică. E vorba de monologul unei tinere ce adresează reproşuri flăcăului iubit pentru că „nu s-a priceput” să joace cu agerime „jocul” dragostei

Titlul, poeziei constituie un repros adresat flacaului din pricina caruia fata nu s-a putut incadra in cantul erotic uni­versal.

Titlul  este unul interior, reluat, la inceputul fiecareia dintre cele patru strofe ale poeziei, urmat, de fiecare data, de semnul exclamarii; in acest mod, autorul sugereaza regretul, deceptia si mahnirea fetei fata de neimplinirea destinului visat. De asemenea, titlul apare, ca o concluzie, la sfarsitul fiecarei strofe, dar este modi­ficat in final ("Mori flamand, nepriceput") ca o eticheta defini­tiva aplicata vinovatului.

Tema poeziei "Nu te-ai priceput" o constituie erosul vazut ca eveniment etern al vietii satului.

Compozitional, poezia "Nu te-ai priceput" este formata din patru strofe de cate unsprezece versuri, alcatuind un monolog pe care tanara pare a-l recita pe o scena. acumulare de argumente care constituie adevărate tratative diplomatice în sprijinul iubirii.

Timp si spatiu-Trebuie făcută precizarea că în această poezie sentimentul nu mai este modulat într-un cadru natural, într-un peisaj rustic (care nu este nici măcar sugerat ori bănuit). Scenariul erotic se interiorizează, el este reprezentat pe scena conştiinţei tinerei, capătă reflexe ale unei expresivităţi afective aparte.

Tip de lirism-obiectiv, Cosbuc nu exprima stari afective personale, ci se transpune in sufletul unei tinere dezamagite de feciorul pe care il iubea.

Concepţia fetei reflectă, în fond, codul erotic ţărănesc, conform căruia iniţiativa în ceremonialul iubirii trebuie să aparţină flăcăului, care trebuie să cunoască şi să conducă jocul dragostei cu îndemânare, agerime şi delicateţe. Găsim în glasul fetei asprime, toană, reproş, patos şi necaz, o gamă largă de reflexe afective ce sunt transmise de autor în monologul acesta în care fluxul verbal se desfăşoară energic, iar melodia versului se dinamizează, se destinde, se tensionează, în funcţie de sentimentele pe care le reflectă: „Nu te-ai priceput! / Singur tu nu mi-ai plăcut, / Că eu tot fugeam de tine?

Din monologul fetei reiese nepotrivirea dintre codurile ero­tice ale celor doi tineri: se pare ca feciorul ar fi iubit-o, dar s-a sfiit ("Tu-mi umbli sfios, Sorine"), sau i-a fost teama sa-i marturiseasca adevarul

(" Ti-am fost draga, stiu eu bine,

Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut").

Constransa de legile nescrise ale eticii taranesti, fata s-a limitat la cateva tentative de apropiere, asteptand zadarnic initiativele celui iubit.

Autorul intuieste, cu mare finete, starile sufletesti ale tinerei taranci: mahnirea ("Si plangeam de suparata"), durerea ("Si plangea durerea-n mine"), obida indelung resimtita ("Mi-a fost luni intregi manie"); sentimentul ca acel Sorin n-a inteles-o si ca i-a atribuit atitudini care n-o caracterizau, devine coplesitor.

Din aceasta pricina, monologul devine aproape o lamentatie, expresie a unui instinct erotic simplu si neconvertit, inscris in legile vietii.

Concluzie: "Nu te-ai priceput" este un discurs liric plin de ingenuitate despre modul ratarii unei povesti erotice prin nerespectarea regulilor nescrise ale ritualului iubirii.

Eseu/Comentariu Tema si viziunea despre lume-Alexandru Lapusneanu

Alexandru Lapusneanul

Costache Negruzzi a fost un mare om politic si scriitor roman din perioada pasoptista. Alexandru Lapusneanul este prima nuvela istorica din literatura romana, a fost publicata in primul numar al revistei Dacia literara, Iasi, 1840. Reprezinta cel mai prompt raspuns la imperativul formulat de M. Kogalniceanu(mentor pasoptist) in articolul-program „introductie” care este un program artistic de sorginte romantic, incurajand criticismul obiectiv, replierea pe elementul national, avand ca surse folclorul, istoria sau peisajele pitoresti autohtone. manifestul avea ca scop scoaterea din bezna ignorantei pe conationali.

Romantism-curent ce cultiva sentimentele si sensibilitate in defavoarea ratiunii si luciditatii.

Curent: “ Alexandru Lapusneanul” este o nuvela romantica prin specie( nuvela istorica este o specie preferata de romantici), prin tema( istoria este una dintre temele favorite ale romantismului), prin personajele exceptionale surprinse in situatii exceptionale, prin antiteza dintre personaje( antiteza inger-demon care sta la baza infatisarii relatiei dintre Ruxanda si Lapusneanul), contrastul din sanul aceluiasi personaj( Lapusneanul este un amalgam complex de calitati si defecte, insa si calitatile indubitabile sunt puse in slujba raului), culoarea epocii in descrieri cu valoare documentala, prin incercarea de evocare sub toate aspectele perioadei istorice in cauza. Elementele romantice se impletesc cu cele clasice echilibrul compositional, constructia simetrica, aspectul verosimil al faptelor, caracterul obiectiv al naratiunii. Interesul romanticilor pentru specificul national si culoarea locala deschide drumul observatiei realiste pin tehnica detaliului semnificativ,caracterul pictural al unor scene, revolta multimii.

Specie:Nuvela este specie a genului epic in proza, cu o constructie riguroasa, un fir narativ central ce urmareste evolutia unui personaj puternic individualizat, intriga concisa, conflict concentrat. De altfel diferenta esentiala dintre nuvela si povestire consta in faptul ca nuvela pune accent asupra personajului central, in vreme ce pentru povestire conteaza mai mult actiunea. Ca dimensiuni, nuvela se situeaza intre schita( care se centreaza tot asupra personajului, insa il urmareste doar intr-un moment semnificativ din viata lui) si roman.Personajele sunt relativ putine si graviteaza in jurul personajului central. Apare tendinta de obiectivitate prin atenuarea/eliminarea prezentei naratorului. Nuvela se poate clasifica tematic in nuvela istorica, fantastica sau psihologica.

Tema nuvelei este lupta pentru putere în epoca medievală. Evocarea artistică a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul fixate temporan intre(1564 – 1569) evidenţiază lupta pentru impunerea autorităţii domneşti şi consecinţele deţinerii puterii de un domn crud, tiran. Tema este sustinuta prin diferite secvente si citate regasite in cadrul nuvelei. Unul dintre cele mai sugestive citate este titlul primului capitor “Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!”. El este un raspuns pe care Lapusneanul il da soldei de boieri care ii cerusera sa se intoarca de unde a venit, fiindca norodul nu il vrea. Cu toate acestea, Lapusneanul este hotarat sa isi reia tronul si sa se razbune pe boierii tradatori.

Un alt citat sugestiv este titlul capitolului al doilea “Ai sa dai sama doamna!”, ce reprezinta avertismentul pe care vaduva unui boier il da doamnei Ruxandra pentru ca nu ia atitudine in fata crimelor sotului ei.

titlul este un substantive propriu care aduce in prim plan personalitatea puternica a personajului principal, ramas in istorie mai ales pentru cea de-a doua domnie a sa, considerate a fi o perioada extreme de sangeroasa.numele Alexandru este foarte vechi in onomastica greceasca, fiind asociat cu marii conducatori-Alexandru Mcaedon sau alexandru cel bun. In folcloru nostru numele Alexandru apare ca un termen de comparatie ideal in materie de vitejie, Cei care poarta acest nume au personalitati puternice, sunt ambitiosi si independentiArticularea numelui il singuralizeaza printre celelalte personaje, evidentiandu-i totodata si caracterul sau puternic

timp si spatiu:Actiunea este bine fixata in timp si spatiu,  precizate şi conferă verosimilitate si creeaza impresia veridicitatii naraţiunii  coordonatele spatio-temporale avand astfel rolul de a orienta cititorul. Evenimentele se desfasoara in Moldova, in a doua jumatate a secolului al-XVI-lea, prezentand intoarcerea lui Lapusneanul la tron, in a doua sa domnie. Primele trei capitol prezinta evenimente ce au loc imediat dupa intoarcerea lui la tron, iar ultimul rezuma evenimente intamplate patru ani mai tarziu, precum si secventa mortii domnitorului.Naraţiunea se desfăşoară cronologic, linear, prin înlănţuirea secvenţelor narative şi a episoadelor, particularitate narativă romantică.

Structura: Nuvela e impartita in patru capitole, echilibrate

 Echilibrul compoziţional este realizat prin organizarea textului narativ în patru capitole, care fixează momentele subiectului Relativ egale ca intindere, comparabile, deci, din acest punct de vedere, cu actele unei piese de teatru.

  Capitolele poartă câte un motto cu rol rezumativ, care constituie replici memorabile ale personajelor.Acestea tradeaza apetitul romanticilor pentru vorbele memorabile.

 Intamplarile sunt prezentate la persoana a treia, din perspectiva unui narrator obiectiv, sobru, detasat, care intervine totusi prin anumite marci ale subiectivitatii, precumm epitetele de caracterizare, “tiran”, “misel”, “curtezan”.perspectiva narativa este “din spate” Naratorul este omniscient, stie mai multe decat personajele sale si omnipresent, stapan absolut asupra evolutiei personajelor si a actiunii comportandu-se ca un regizor al textului. Vocea obiectiva a naratorului este dublata de consideratii care trimit spre un partizanat “auctorial”, cum ar fi aceea ca Lapusneanu lasa “o pata de sange in istoria moldovei”focalizarea este externa, accentual cazand pe desfasurarea evenimentelor.

În mod eronat, cititorii pot suprapune/ confunda persoana/ personalitatea istorică şipersonajul literar. Personajul ilustrează un tip uman, iar existenţa sa se datorează unei elaborări în conformitate cu viziunea autorului şi cu ideologia paşoptistă, spre deosebire de persoana/ personalitatea istorică a cărei existenţă este consemnată în cronici sau în lucrări ştiinţifice. De pildă, ca persoane, vornicul Motoc, postelnicul Veveriţă şi spătarul Spancioc fugiseră la Liov, în Polonia, şi nu mai trăiau în a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul; ca personaje, ele sunt prezente pentru a ilustra tipuri umane (boierul trădător şi linguşitor, 

Viziunea despre lume prezinta unitatea de conceptie a autorului asupra existentei, principalele sale ganduri despre lume, despre viata. Ea se concretizeaza prin tema, specificul secventelor narative, prin constructia personajelor. Costache Negruzzi este primul sciitor roman, care valorifica intr-o creatie literara cronicile moldovenesti “Letopisetul Tarii Moldoveii”, de Grigore Ureche si Miron Costin

Imaginar poetic Din punctul de vedere al mijloacelor artistice, pe Negruzzi îl caracterizează sobrietatea exprimării, laconismul şi precizia stilul lapidar se aseamana cu cel cronicaresc. Înregistrarea fără înflorituri a mişcărilor, a gesturilor, a detaliilor de comportament, concizia notării reprezintă primul mare succes al prozei noastre artistice. Culoarea de epocă este realizată nu numai prin descrieri, ci şi prin limbajul cu elemente din cronici (arhaisme lexicale, dar şi construcţii sintactice arhaice). În mod surprinzător, apar şi expresii neologice prin care autorul introduce perspectiva şi planul său moral, intervenind înăuntrul ficţiunii, orientând-o pe alocuri.

Concluzie: Nuvela imbina armonios elemente romantice (predominante), clasice si realiste. Aceasta lucrare este o capodopera, cu atat mai mult ca este prima de acest fel din literatura noastra. Calinescu a evidentiat valoarea ei estetica afirmand ca daca ar fi avut  in sprijin o limba de circulatie universala, ar fi fost la fel de celebra ca Hamlet. A reprezentat un model pentru scrierile  in proza cu caracter istoric de mai tarziu, precum nuvelele Doamna Chiajna si Mihnea-Voda cel Rau de Odobescu. Coexistenta trasaturilor romantic cu cele clasice este reprezentativa pentru perioada pasoptista.  

In opinia mea, nuvela Alexandru Lapusneanul se dovedeste prin complexitatea formala, dar mai ales cea ideatica a fi una dintre operele de o valoare inestimabila in literature romana. Coexistenta elementelor romantic si clasice intr-o opera liteara este o prima trasatura a perioadei pasoptiste. Astfel, prin impletirea armonioasa a celor doua stiluri, prin echilibrul compositional, prin constructia riguroasa, aspectul verosimil, credibil al faptelor, nuvela Alexandru Lapusneanul reuseste sa ilustreze principalele trasaturi ale ideologiei pasoptiste. Autorula reusit reliefarea atat al colortului epocii cat si al personajului central.

Eseu/Comentariu Tema si viziunea despre lume-Danila Prepeleac

Ion creanga a ramas intiparit in literatura romana ca unul dintre prozatorii notorii, se manifesta nu doar ca un confrate genial al povestilor populare, ci si ca un scriitor cult ce a observat atent realitatile lumii sale.Reprezentativ pentru spiritualitatea ancestrala romaneasca, alaturi de contemporanii sai, M.Eminescu, IL Caragiale si I.Slavici, defineste perioada marilor clasici. Operele sale capitale sunt scrierile memorealistice "amintiri din copilarie" la care se adauga basmul cult ce proiecteaza in fabulos lumea taraneasca intr-o maniera originala de exprimare.
Danila prepeleac este un basm cult,aparut la 1 martie 1876 in revista “convorbiri literare”.

Specie basmul este o specie narativa pluriepisodica,deliberat fantastica, implicand fabulosul, cu numeroase personaje purtatoare a unor valori simbolice, itruchipand binele si raul in diverse ipostazea..Pornind de la basmul folcloric, caracterizat de stereotipie, autorul reactualizeaza teme de circulatie universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni.Forma culta a speciei literare consta in reorganizarea elementelor populare sau completarea lor de catre un prozator cunoscut si consacrat, care imprima textului stilul personal de relatare.Tema generica este lupta intre bine si rau. Personajele indeplinesc, prin raport la protagonist, o serie de functii:antagonist,ajutoare, donatori, unele avand puteri supranaturale. Criticul literar G Calinescu defineste basmul ca oglindire a vietii reale in moduri fabuloase.

Autorul pastreaza tiparul narativ inovand la nivel fonetic, se pot observa asemenea elemente recognoscibile precum cifrele magice (3,7 si multipli acestora), obiectele magice, simboluri, clisee compozitionale iar fantasticul este antropomorfizat.

Bsmul Danila Prepeleac a aparut in revista “convorbiri literare”, la un an dup ace creanga s-a alipit Junimii.

Titlu: Danila prepeleac este personajul eponim, analizarea simbolico-semantica a celor doua nume implica valente metaforice si parabolice, incifrate in discursul epic al basmului. Substantivul propriu “Danila” este un augmentativ al numelui “Dan”, care are semnificatia de “cel daruit de Dumnezeu”. Se face o trimitere la implicarea predestinarii in evolutia personajului, drumul cunoasterii fiind asociat acestuia, Cognomenul “Prepeleac” ilustreaza nivelul sau in stratificarea sociala.el ilustreaza parabola transcedentarii imanentei prin traversarea drumului de la necunoastere la cunoastere. Astfel, numele personajului si, implicit, titlul operei definesc metafora existentei, vazuta ca ritual de spiritualizare a materiei prin parcurgerea unui drum initiatic spre gnoseologie (Teorie filozofică asupra capacității omului de a cunoaște realitatea și de a ajunge la adevăr; teoria cunoașterii)
tema: basmului este calatoria vazuta ca ritual de initiere pe parcursul confruntarii cu un antagonist, soldat cu metamorfozarea prostiei in istetime,de aici rezulta caracterul de buildungsroman. Tema confera o  structura antitetica, bazata intotdeauna pe lupta dintre bine si rau, pentru a sustine ordinea valorica a binelui, ceea ce impune de fapt o ordine etica.

Timp si spatiu Formula tipica a basmului specifica inceputului, “a fost odata ca niciodata”, este inlocuita de una particulara “era odata”, sintagma in care imperfectul verbului fiintarii “erau” sugereaza idéa de iterativitate (frecventa). Facand apel la un timp verbal al nararii, care devine echivalentul transpunerii in “illo tempore” si corelandu-l cu adverbul de timp “odata” si cu indicele localizarii actiunii “intr-un sat”, instantele narative sunt plasate intr-un vag existential prin perspectiva planului auctorial (al autorului).

Structura:Structura specifica basmului, lupta dintre bine si rau, este redata intr-o simbolizare a acestor concepte estetice in planul devenirii personajului: mintosenia invinge prostia. Basmul este constituit ca o parabola a devenirii umane prin demonstrarea evolutiei personajului. 

Actiunea se desfasoara linear, episoadele fiind legate prin inlantuire. Simetria incipit-final se creaza prin clisee compozitionale (formule tipice), conventii ce marcheaza intrarea si iesirea din fabulos.

 Perspectiva narativa Intamplarile sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, uneori subiectiv care intervine adesea prin comentarii, diminutive cu valori augmentative si paremiologisme (proverb si zicatori). Naratiunea la pers III alterneaza cu dialogul ce dramatizeaza actiunea si impune un ritm rapid, estompand epicul. Oralitatea stilului consta si dintr-o anume dispunere in fraza a cuvintelor, dupa o logica a zicerii si nu a scrierii, ceea ce creeaza o atmosfera de intimitate intre narator si narataor, dar si utilizarea onomatopeelor

In expozitiune sunt prezentate personajele prin tehnica elementului semnificativ si al detaliului, prin asociere cu conceptele morale de “bine” si de “rau”, specifice basmului. Fratele “cel mai mare era harnic , grijuliv si chiabur, pentru ca unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila, dar n-avea copii”, iar cel mic era “lenes, nechitit la minte, si nechibzuit la trebi s-apoi mai avea si o multime de copii”. Se creeaza un cadru al fortelor antinomice declansatoare ale intrigii oricarui subiect. Aceasta este marcata de o premisa a binelui, sfatul fratelui mare dat lui Danila de a-si schimba conditia, care va constitui determinismul evolutiei personajului. Astfel, Danila, posesor a doi boi, mostenire de la familia sa, “o pereche de boi dalbi (…) buni de iesit cu dansii in lume si de facut treaba”, porneste la targ, dupa indemnul fratelui sau mai mare pentru a-i vinde ca sa isi cumpere altii mai mici si un car.

Drumul cunoasterii parcurs de Danila are trei etape: etapa cunoasterii senzoriale sau empirice, redata prin motivul trocurilor dezavantajoase in care Danila din personajul comic devine victima, etapa cunoasterii intuitive, soldata cu deschiderea ochiului intuitiei  marcata de constatarea: “cand e minte nu-I ce vinde, cand e branza nu-I barbanta”, care devine esenta experientei sale de o viata si etapa cunoasterii gnoseologice asociata cu motivul probelor initiatice,  transpuse intr-o evolutie labirintica declansata de ispita de a pactiza cu diavolul.

In ultima etapa, se utilizeaza duplicitarea 3, cifra 6 care imbraca incarcatura simbolica malefica.

viziunea:Particularitatea viziunii autorului in acest basm consta in relativizarea perspectivei asupra notiunii de bine si de rau, simbolizate prin doua personaje care se situeaza mai mult in sfera realista decat in lumea fantastica. Ca si in viata reala, pare a spune naratorul, devenit complice al cititorului, limitele dintre cele doua notiuni antitetice se sterg adesea, provocandu-l pe omul obisnuit sa descopere complexitatea unei existente in care el insusi e un erou. Creanga nu cenzureaza comportamentul eroilor sai, s nici nu pedepseste, ci doar se amuza moralizand subtil. Din opereele lui Creanga se desprinde o intelepciune taraneasca asupra lumii, pe care o priveste on 2 forme:moral si ironic si din 2 perspective:real-fantastic

2 episoade relevante:

Erou schimba boii pe car, carul pe capra, capra pe gâsca si aceasta pe o punga goala. Dupa fiecare schimb dezavantajos, el nu se întoarce acasa, ci îsi continua drumul la târg, pentru a ilustra parca deplin acea logica anapoda care sta la baza trocului. Desi îi dovedeste prostia, scriitorul priveste cu îngaduinta faptele personajului sau.

Voind sa construiasca o manastire, eroul îsi atrage împotrivirea dracilor care îl mituiesc sa renunte la aceasta idee, apoi îl supun unor probe în urma carora el îsi dovedeste istetimea: fuga în jurul iazului, alergarea, trânta, chiuitul, aruncarea buzduganului, blestemul. Danila reuseste sa-i pacaleasca pe draci, câstigând banii. În acesta a doua parte, Creanga îsi reabiliteaza eroul: el pare un prost printre oameni, dar se dovedeste istet printre fiintele fabuloase malefice.

Concluzie: se poate observa modul in care Creanga ridica la grad de “fabulos” lumea reala, trecuta prin “oglindirea” spiritului sau creator. Exponent al poporului sau, Creanga intelege “sa sintetizeze, fara a altera ceea ce I s-a parut intru totul esential si autentic in traditia creatoare orala, Fara exceptie, toate operele sale capata contururi ale toposului social-taranesc, humulestean, etnic si accente nationale pregnante.

In opinia mea, Creanga pare un autor usor de discifrat din cauza tiparului popular, se observă o muncă temeinică asupra textului  are o construcţie estetică, prea puţin accentuată la creatorul popular prezentand initierea eroului ca niste trepte in cadrul ritualului initierii. Prostul are noroc