Nu te-ai priceput
Publicata, initial, in revista "Tribuna", din
Sibiu, in 1889 si
inclusa in volumul "Balade
si idile" (1893), sursa de inspiratie a constituit-o viata eterna a satului,
topos in care instinctele
sunt elementare, iar evolutia sentimentelor este ritualica asa cum este intreaga existenta taraneasca.
Current-Mircea Scarlat crede că
George Coşbuc este „unul dintre cei mai tipici reprezentanţi ai convenţiei clasicizante”.
Cu toate acestea, nu trebuie ignorate nici elementele romantice care structurează viziunea poetului, marcat cu
deosebire de atracţia spre mit, folclor, civilizaţia arhaică a satului sau
fascinat de trecutul istoric,
circumscris din perspectiva eroismului. Conform criticii literare, pasionalitatea romantică,
de tip eminescian, de pildă, este ritualizată aici, codificată în funcţie de normele eticii
ţărăneşti.
Specie-Nu
te-ai priceput se înscrie în categoria idilelor nu doar prin tonalitate ori prin tematică
(sentimentul iubirii,
modelat în accentul rafinat-robust al omului din popor), dar şi prin construcţia scenică.
E vorba de monologul unei tinere ce adresează reproşuri flăcăului iubit pentru
că „nu s-a priceput” să joace cu agerime „jocul” dragostei
Titlul,
poeziei constituie un repros
adresat flacaului din pricina caruia fata nu s-a putut incadra in cantul erotic universal.
Titlul este unul interior, reluat, la
inceputul fiecareia dintre cele patru strofe ale poeziei, urmat, de fiecare
data, de semnul exclamarii; in acest mod, autorul sugereaza regretul, deceptia
si mahnirea fetei fata de neimplinirea destinului visat. De asemenea, titlul
apare, ca o concluzie, la sfarsitul fiecarei strofe, dar este modificat in
final ("Mori flamand, nepriceput") ca o eticheta definitiva aplicata
vinovatului.
Tema
poeziei "Nu te-ai priceput" o constituie erosul vazut ca eveniment etern
al vietii satului.
Compozitional,
poezia "Nu te-ai priceput" este formata din patru strofe de cate unsprezece versuri,
alcatuind un monolog pe care tanara pare a-l recita pe o scena. acumulare de
argumente care constituie adevărate tratative diplomatice în sprijinul iubirii.
Timp si
spatiu-Trebuie făcută precizarea că în această poezie sentimentul nu mai
este modulat într-un cadru
natural, într-un peisaj rustic (care nu este nici măcar sugerat ori
bănuit). Scenariul erotic se interiorizează, el este reprezentat pe scena conştiinţei tinerei,
capătă reflexe ale unei expresivităţi afective aparte.
Tip de
lirism-obiectiv, Cosbuc nu exprima stari afective personale, ci se
transpune in sufletul unei tinere dezamagite de feciorul pe care il iubea.
Concepţia
fetei reflectă, în fond, codul erotic ţărănesc, conform căruia iniţiativa în ceremonialul iubirii
trebuie să aparţină flăcăului, care trebuie să cunoască şi să conducă jocul
dragostei cu îndemânare, agerime şi delicateţe. Găsim în glasul fetei asprime,
toană, reproş, patos şi necaz, o gamă largă de reflexe afective ce sunt
transmise de autor în monologul acesta în care fluxul verbal se desfăşoară
energic, iar melodia versului se dinamizează, se destinde, se tensionează, în
funcţie de sentimentele pe care le reflectă: „Nu te-ai priceput! / Singur tu nu
mi-ai plăcut, / Că eu tot fugeam de tine?
Din monologul fetei reiese nepotrivirea dintre codurile erotice ale celor doi
tineri: se pare ca feciorul ar fi iubit-o, dar s-a sfiit ("Tu-mi
umbli sfios, Sorine"), sau i-a fost teama sa-i marturiseasca adevarul
(" Ti-am fost draga, stiu eu bine,
Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut").
Constransa de legile nescrise ale eticii taranesti, fata s-a limitat la cateva
tentative de apropiere, asteptand zadarnic initiativele celui iubit.
Autorul intuieste, cu mare finete, starile sufletesti ale
tinerei taranci: mahnirea ("Si plangeam de suparata"), durerea
("Si plangea durerea-n mine"), obida indelung resimtita ("Mi-a
fost luni intregi manie"); sentimentul ca acel Sorin n-a inteles-o si ca
i-a atribuit atitudini care n-o caracterizau, devine coplesitor.
Din aceasta pricina, monologul devine aproape o lamentatie, expresie a unui
instinct erotic simplu si neconvertit, inscris in legile vietii.
Concluzie:
"Nu te-ai priceput" este un discurs liric plin de ingenuitate despre
modul ratarii unei povesti erotice prin nerespectarea regulilor nescrise ale
ritualului iubirii.