Fii frumoasa, fa Cum a devenit femeia feminina

„FAshion”  insasi cuvantul suna feminin, insa nu a fost mereu asa, pana in secolul XIX veniturile celor bogati veneau prin mostenire/cucerire, ei totusi preferau sa zica „prin binecuvantarea celui de sus”, acea binecuvantare o arătau prin toalele, absolut imposibil de purtat sau imbracat desinestatator, atat femeile cat si barbatii prtau siraguri de margele, peruci si pantofi cu toc. Revolutia industriala a pus barbatii la munca, nevoia de a se misca i-a facut sa-si simplifice straturile de aroganta, la ceva mult mai ergonomic. Atunci femeile-sotiile-fiicile au devenit displayul oficial al veniturilor barbatesti. O comoditate extraordinara preluata si acum de unele femei, pacat ca s-au nascut in secolul gresit.

Pe la inceput de secol XX unele femei au decis sa mai lupte pentru un vot, pentru o emancipare, le-au venit si razboaiele la momentul potrivit, asa au inceput ele sa faca joburi de barbati si sa se imbrace cat de basic si comod posibil. Reducerile considerabile in cheltuiele pe cârpe a femeilor au afectat serios capitalele de moda a europei.
O companie de textile, a investit sume uriase in casa de moda Dior, imediat dupa cel de-al 2-lea razboi mondial, in acest fel a aparut New Look,-femeile cu fundurile mari ca sa le atraga gravitatia spre bucatrie, talie stransa de o curea, sa se obisnuiasca cu presiune si bustul scos in evidenta poate i se face vreunui sugar pofta. Fustele acelea imense consumau zeci de metri de stofa, o bucurie pentru afaceristi. Domnisoarele treptat au cedat joburile barbatilor intorsi acasa si  si-au vazut de baby-boom. In USA, home economics a promovat ideea de echilibrul de productie si consumatorism, femeia evident fiind asociata cu partea irositoare. 

Cel putin asa au stat lucrurile in europa de vest si America tot ce a fost in estul cortinei de fier nu a implicat prea multa feminitate, dar tiparele se raspandesc rapid!

De ce consumatorismul este bun

Secolul XX a insemnat in primul rand eliberarea, masele nu mai puteau fi controlate, cel putin nu intr-un mod direct. Energia miliardelor dorea sa erupa si sa se manifeste dupa milenii de stagnare. Iar dupa cum stim, omul are nevoie de paine si circ, deci cum animam omenirea?

Tendinta naturala ar fi mancare, alcool si sex, ii preocupa pentru o perioada, insa depravarea e cam mare. Imaginati-va acum o gloata de oameni ce isi doreste priveliste, stiti ce va urma? revolte si proteste ca in Anglia sau chiar revolutii. Energia aceia ar mai putea fi folosita pentru razboi, un antropolog zicea ca razboiul apare de la surplus de barbati de pana in 25 de ani. S-a incercat si metoda aceasta, dar dupa doua razboiae mondiale si razboiele coloniale, se pare ca nimicirea maselor nu e chiar modul corect de a  le controla.

Solutia vine din partea artistilor, lasati fara munca inca de cand a aparut camera foto la sfarsitul secolului XIX, ei inca vor sa faca lumea mai frumoasa. Asa si-a facut aparenta designul. Oamenii destepti rapid si-au dat seama ca a trecut momentul in care banii se faceau din industria grea si s-au reprofilat pe micile bucurii ale umanitatii. Form follows the function, rapid a fost inlocuit de Airbrush effect, adica aceeasi chestie se redecora si se revindea. Prin urmare, lupul satul si oile intregi, masele muncesc din propria dorinta pentru bunurile dorite, iar 1% din populatie  decide ce exact acea masa isi doreste, in acelasi timp cei ce nu se pot integra in nicio categorie devin designeri, un fel de mediator intre produs si cumparator.

Din exemplu eliberarii Indiei, putem vedea ca in momentul obtinerii independentei populatia a iesit de sub orice control atat religios cat si moral, ei au inceput sa se omoare intre ei, promovand ura dintre pakistanezi si indieni. Pentru a preveni acelasi rezultat in Europa, dupa plecarea trupelor naziste, americanii au introdus planul Marshall. Europenilor li s-au adus multe bunuri, astfel motivandu-i sa munceasca pentru ele si nu pentru o eventuala razbunare.

Sub o forma mai simpla, consumatorismul este asemanator jucariilor si bomboanelor promise copiilor pentru a obtine ceva de la ei. Nu putem invinovati pe nimeni pentru aparitia acestuia, in momentul in care nici biserica si canoanele sale nu a putut opri omenirea de la autodistrugere solutia trebuia gasita urgent. Din 100 de oameni cati vor fi suficient de constienti cat sa nu devina autodistructivi in momentul unei independente totale? exact acelasi numar de oameni poate iesi din consumatorism si actiona facand abstractie de el.

Eseu/Comentariu Tema si viziune despe lume-Nu te-ai priceput

Nu te-ai priceput

Publicata, initial, in revista "Tribuna", din Sibiu, in 1889 si inclusa in volumul "Balade si idile" (1893), sursa de inspiratie a constituit-o viata eterna a satului, topos in care instinctele sunt elementare, iar evolutia sentimentelor este ritualica asa cum este intreaga existenta taraneasca.

Current-Mircea Scarlat crede că George Coşbuc este „unul dintre cei mai tipici reprezentanţi ai convenţiei clasicizante”. Cu toate acestea, nu trebuie ignorate nici elementele romantice care structurează viziunea poetului, marcat cu deosebire de atracţia spre mit, folclor, civilizaţia arhaică a satului sau fascinat de trecutul istoric, circumscris din perspectiva eroismului. Conform criticii literare, pasionalitatea romantică, de tip eminescian, de pildă, este ritualizată aici, codificată în funcţie de normele eticii ţărăneşti.

Specie-Nu te-ai priceput se înscrie în categoria idilelor nu doar prin tonalitate ori prin tematică (sentimentul iubirii, modelat în accentul rafinat-robust al omului din popor), dar şi prin construcţia scenică. E vorba de monologul unei tinere ce adresează reproşuri flăcăului iubit pentru că „nu s-a priceput” să joace cu agerime „jocul” dragostei

Titlul, poeziei constituie un repros adresat flacaului din pricina caruia fata nu s-a putut incadra in cantul erotic uni­versal.

Titlul  este unul interior, reluat, la inceputul fiecareia dintre cele patru strofe ale poeziei, urmat, de fiecare data, de semnul exclamarii; in acest mod, autorul sugereaza regretul, deceptia si mahnirea fetei fata de neimplinirea destinului visat. De asemenea, titlul apare, ca o concluzie, la sfarsitul fiecarei strofe, dar este modi­ficat in final ("Mori flamand, nepriceput") ca o eticheta defini­tiva aplicata vinovatului.

Tema poeziei "Nu te-ai priceput" o constituie erosul vazut ca eveniment etern al vietii satului.

Compozitional, poezia "Nu te-ai priceput" este formata din patru strofe de cate unsprezece versuri, alcatuind un monolog pe care tanara pare a-l recita pe o scena. acumulare de argumente care constituie adevărate tratative diplomatice în sprijinul iubirii.

Timp si spatiu-Trebuie făcută precizarea că în această poezie sentimentul nu mai este modulat într-un cadru natural, într-un peisaj rustic (care nu este nici măcar sugerat ori bănuit). Scenariul erotic se interiorizează, el este reprezentat pe scena conştiinţei tinerei, capătă reflexe ale unei expresivităţi afective aparte.

Tip de lirism-obiectiv, Cosbuc nu exprima stari afective personale, ci se transpune in sufletul unei tinere dezamagite de feciorul pe care il iubea.

Concepţia fetei reflectă, în fond, codul erotic ţărănesc, conform căruia iniţiativa în ceremonialul iubirii trebuie să aparţină flăcăului, care trebuie să cunoască şi să conducă jocul dragostei cu îndemânare, agerime şi delicateţe. Găsim în glasul fetei asprime, toană, reproş, patos şi necaz, o gamă largă de reflexe afective ce sunt transmise de autor în monologul acesta în care fluxul verbal se desfăşoară energic, iar melodia versului se dinamizează, se destinde, se tensionează, în funcţie de sentimentele pe care le reflectă: „Nu te-ai priceput! / Singur tu nu mi-ai plăcut, / Că eu tot fugeam de tine?

Din monologul fetei reiese nepotrivirea dintre codurile ero­tice ale celor doi tineri: se pare ca feciorul ar fi iubit-o, dar s-a sfiit ("Tu-mi umbli sfios, Sorine"), sau i-a fost teama sa-i marturiseasca adevarul

(" Ti-am fost draga, stiu eu bine,

Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut").

Constransa de legile nescrise ale eticii taranesti, fata s-a limitat la cateva tentative de apropiere, asteptand zadarnic initiativele celui iubit.

Autorul intuieste, cu mare finete, starile sufletesti ale tinerei taranci: mahnirea ("Si plangeam de suparata"), durerea ("Si plangea durerea-n mine"), obida indelung resimtita ("Mi-a fost luni intregi manie"); sentimentul ca acel Sorin n-a inteles-o si ca i-a atribuit atitudini care n-o caracterizau, devine coplesitor.

Din aceasta pricina, monologul devine aproape o lamentatie, expresie a unui instinct erotic simplu si neconvertit, inscris in legile vietii.

Concluzie: "Nu te-ai priceput" este un discurs liric plin de ingenuitate despre modul ratarii unei povesti erotice prin nerespectarea regulilor nescrise ale ritualului iubirii.

Eseu/Comentariu Tema si viziunea despre lume-Alexandru Lapusneanu

Alexandru Lapusneanul

Costache Negruzzi a fost un mare om politic si scriitor roman din perioada pasoptista. Alexandru Lapusneanul este prima nuvela istorica din literatura romana, a fost publicata in primul numar al revistei Dacia literara, Iasi, 1840. Reprezinta cel mai prompt raspuns la imperativul formulat de M. Kogalniceanu(mentor pasoptist) in articolul-program „introductie” care este un program artistic de sorginte romantic, incurajand criticismul obiectiv, replierea pe elementul national, avand ca surse folclorul, istoria sau peisajele pitoresti autohtone. manifestul avea ca scop scoaterea din bezna ignorantei pe conationali.

Romantism-curent ce cultiva sentimentele si sensibilitate in defavoarea ratiunii si luciditatii.

Curent: “ Alexandru Lapusneanul” este o nuvela romantica prin specie( nuvela istorica este o specie preferata de romantici), prin tema( istoria este una dintre temele favorite ale romantismului), prin personajele exceptionale surprinse in situatii exceptionale, prin antiteza dintre personaje( antiteza inger-demon care sta la baza infatisarii relatiei dintre Ruxanda si Lapusneanul), contrastul din sanul aceluiasi personaj( Lapusneanul este un amalgam complex de calitati si defecte, insa si calitatile indubitabile sunt puse in slujba raului), culoarea epocii in descrieri cu valoare documentala, prin incercarea de evocare sub toate aspectele perioadei istorice in cauza. Elementele romantice se impletesc cu cele clasice echilibrul compositional, constructia simetrica, aspectul verosimil al faptelor, caracterul obiectiv al naratiunii. Interesul romanticilor pentru specificul national si culoarea locala deschide drumul observatiei realiste pin tehnica detaliului semnificativ,caracterul pictural al unor scene, revolta multimii.

Specie:Nuvela este specie a genului epic in proza, cu o constructie riguroasa, un fir narativ central ce urmareste evolutia unui personaj puternic individualizat, intriga concisa, conflict concentrat. De altfel diferenta esentiala dintre nuvela si povestire consta in faptul ca nuvela pune accent asupra personajului central, in vreme ce pentru povestire conteaza mai mult actiunea. Ca dimensiuni, nuvela se situeaza intre schita( care se centreaza tot asupra personajului, insa il urmareste doar intr-un moment semnificativ din viata lui) si roman.Personajele sunt relativ putine si graviteaza in jurul personajului central. Apare tendinta de obiectivitate prin atenuarea/eliminarea prezentei naratorului. Nuvela se poate clasifica tematic in nuvela istorica, fantastica sau psihologica.

Tema nuvelei este lupta pentru putere în epoca medievală. Evocarea artistică a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul fixate temporan intre(1564 – 1569) evidenţiază lupta pentru impunerea autorităţii domneşti şi consecinţele deţinerii puterii de un domn crud, tiran. Tema este sustinuta prin diferite secvente si citate regasite in cadrul nuvelei. Unul dintre cele mai sugestive citate este titlul primului capitor “Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!”. El este un raspuns pe care Lapusneanul il da soldei de boieri care ii cerusera sa se intoarca de unde a venit, fiindca norodul nu il vrea. Cu toate acestea, Lapusneanul este hotarat sa isi reia tronul si sa se razbune pe boierii tradatori.

Un alt citat sugestiv este titlul capitolului al doilea “Ai sa dai sama doamna!”, ce reprezinta avertismentul pe care vaduva unui boier il da doamnei Ruxandra pentru ca nu ia atitudine in fata crimelor sotului ei.

titlul este un substantive propriu care aduce in prim plan personalitatea puternica a personajului principal, ramas in istorie mai ales pentru cea de-a doua domnie a sa, considerate a fi o perioada extreme de sangeroasa.numele Alexandru este foarte vechi in onomastica greceasca, fiind asociat cu marii conducatori-Alexandru Mcaedon sau alexandru cel bun. In folcloru nostru numele Alexandru apare ca un termen de comparatie ideal in materie de vitejie, Cei care poarta acest nume au personalitati puternice, sunt ambitiosi si independentiArticularea numelui il singuralizeaza printre celelalte personaje, evidentiandu-i totodata si caracterul sau puternic

timp si spatiu:Actiunea este bine fixata in timp si spatiu,  precizate şi conferă verosimilitate si creeaza impresia veridicitatii naraţiunii  coordonatele spatio-temporale avand astfel rolul de a orienta cititorul. Evenimentele se desfasoara in Moldova, in a doua jumatate a secolului al-XVI-lea, prezentand intoarcerea lui Lapusneanul la tron, in a doua sa domnie. Primele trei capitol prezinta evenimente ce au loc imediat dupa intoarcerea lui la tron, iar ultimul rezuma evenimente intamplate patru ani mai tarziu, precum si secventa mortii domnitorului.Naraţiunea se desfăşoară cronologic, linear, prin înlănţuirea secvenţelor narative şi a episoadelor, particularitate narativă romantică.

Structura: Nuvela e impartita in patru capitole, echilibrate

 Echilibrul compoziţional este realizat prin organizarea textului narativ în patru capitole, care fixează momentele subiectului Relativ egale ca intindere, comparabile, deci, din acest punct de vedere, cu actele unei piese de teatru.

  Capitolele poartă câte un motto cu rol rezumativ, care constituie replici memorabile ale personajelor.Acestea tradeaza apetitul romanticilor pentru vorbele memorabile.

 Intamplarile sunt prezentate la persoana a treia, din perspectiva unui narrator obiectiv, sobru, detasat, care intervine totusi prin anumite marci ale subiectivitatii, precumm epitetele de caracterizare, “tiran”, “misel”, “curtezan”.perspectiva narativa este “din spate” Naratorul este omniscient, stie mai multe decat personajele sale si omnipresent, stapan absolut asupra evolutiei personajelor si a actiunii comportandu-se ca un regizor al textului. Vocea obiectiva a naratorului este dublata de consideratii care trimit spre un partizanat “auctorial”, cum ar fi aceea ca Lapusneanu lasa “o pata de sange in istoria moldovei”focalizarea este externa, accentual cazand pe desfasurarea evenimentelor.

În mod eronat, cititorii pot suprapune/ confunda persoana/ personalitatea istorică şipersonajul literar. Personajul ilustrează un tip uman, iar existenţa sa se datorează unei elaborări în conformitate cu viziunea autorului şi cu ideologia paşoptistă, spre deosebire de persoana/ personalitatea istorică a cărei existenţă este consemnată în cronici sau în lucrări ştiinţifice. De pildă, ca persoane, vornicul Motoc, postelnicul Veveriţă şi spătarul Spancioc fugiseră la Liov, în Polonia, şi nu mai trăiau în a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul; ca personaje, ele sunt prezente pentru a ilustra tipuri umane (boierul trădător şi linguşitor, 

Viziunea despre lume prezinta unitatea de conceptie a autorului asupra existentei, principalele sale ganduri despre lume, despre viata. Ea se concretizeaza prin tema, specificul secventelor narative, prin constructia personajelor. Costache Negruzzi este primul sciitor roman, care valorifica intr-o creatie literara cronicile moldovenesti “Letopisetul Tarii Moldoveii”, de Grigore Ureche si Miron Costin

Imaginar poetic Din punctul de vedere al mijloacelor artistice, pe Negruzzi îl caracterizează sobrietatea exprimării, laconismul şi precizia stilul lapidar se aseamana cu cel cronicaresc. Înregistrarea fără înflorituri a mişcărilor, a gesturilor, a detaliilor de comportament, concizia notării reprezintă primul mare succes al prozei noastre artistice. Culoarea de epocă este realizată nu numai prin descrieri, ci şi prin limbajul cu elemente din cronici (arhaisme lexicale, dar şi construcţii sintactice arhaice). În mod surprinzător, apar şi expresii neologice prin care autorul introduce perspectiva şi planul său moral, intervenind înăuntrul ficţiunii, orientând-o pe alocuri.

Concluzie: Nuvela imbina armonios elemente romantice (predominante), clasice si realiste. Aceasta lucrare este o capodopera, cu atat mai mult ca este prima de acest fel din literatura noastra. Calinescu a evidentiat valoarea ei estetica afirmand ca daca ar fi avut  in sprijin o limba de circulatie universala, ar fi fost la fel de celebra ca Hamlet. A reprezentat un model pentru scrierile  in proza cu caracter istoric de mai tarziu, precum nuvelele Doamna Chiajna si Mihnea-Voda cel Rau de Odobescu. Coexistenta trasaturilor romantic cu cele clasice este reprezentativa pentru perioada pasoptista.  

In opinia mea, nuvela Alexandru Lapusneanul se dovedeste prin complexitatea formala, dar mai ales cea ideatica a fi una dintre operele de o valoare inestimabila in literature romana. Coexistenta elementelor romantic si clasice intr-o opera liteara este o prima trasatura a perioadei pasoptiste. Astfel, prin impletirea armonioasa a celor doua stiluri, prin echilibrul compositional, prin constructia riguroasa, aspectul verosimil, credibil al faptelor, nuvela Alexandru Lapusneanul reuseste sa ilustreze principalele trasaturi ale ideologiei pasoptiste. Autorula reusit reliefarea atat al colortului epocii cat si al personajului central.